autocaracterizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOCARACTERIZÁRE, autocaracterizări, s. f. Faptul de
a se autocaracteriza; (
concr.) caracterizare a propriei persoane. [
Pr.:
a-u-] –
V. autocaracteriza.autocaracterizare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOCARACTERIZÁRE s.f. Faptul de a se autocaracteriza. [<
autocaracteriza].
autocaracterizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOCARACTERIZÁRE, autocaracterizări, s. f. Faptul de
a se autocaracteriza; (
concr.) caracterizare a propriei persoane. [
Pr.:
a-u-] —
V. autocaracteriza.