autocar - explicat in DEX

autocar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu caroserie deschisă sau decapotabilă, folosit de obicei la transportul interurban în comun (mai ales în excursii) al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocar.

autocar (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOCÁR s.n. Autobuz folosit mai ales pentru excursii. [< fr. autocar].

autocar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCÁR s. n. autobuz, folosit în afara orașelor, pentru excursii. (< fr. autocar)

autocar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu caroseria deschisă sau decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, folosit la transportul interurban al unui număr mare de persoane. – După fr. autocar.

autocar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autocár (a-u-) s. n., pl. autocáre

autocar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autocar n. mare automobil pentru turiști.

autocar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu grad sporit de confort, folosit de obicei pentru excursii sau transport pe distanțe mari. [Pr.: a-u-] — Din fr. autocar.