auriculă - explicat in DEX

auriculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

auriculă (Dicționar de neologisme, 1986)
AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche].

auriculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AURÍCULĂ s. f. pavilionul urechii. (< fr. auricule, lat. auricula)

auriculă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).

auriculă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aurículă f., pl. e (auricula, de unde vine și ureche). Anat. Lobu urechiĭ. Despărțitură a inimiĭ.

auriculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aurículă (pavilionul urechii) (a-u-) s. f., g.-d. art. aurículei; pl. aurícule

auriculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
auriculă f. 1. pavilionul urechii; 2. una din despărțiturile inimei.

auriculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] — Din fr. auricule, lat. auricula.