auricul - explicat in DEX

auricul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

auricul (Dicționar de neologisme, 1986)
AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula].

auricul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AURÍCUL¹ s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula)

auricul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AURICUL²(O)- elem. „auriculă”. (< fr. auricul/o/-, lat. auricula)

auricul (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula).

auricul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aurícul (compartiment al inimii) (a-u-) s. n., pl. aurícule

auricul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] — Din fr. auricule, lat. auricula.