auriculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AURÍCULĂ, auricule, s. f. (
Anat.) Pavilionul urechii. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. auricule, lat. auricula.auriculă (Dicționar de neologisme, 1986)AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron.
a-u-, pl.
-le. / < fr.
auricule, cf. lat.
auricula – ureche].
auriculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AURÍCULĂ s. f. pavilionul urechii. (< fr.
auricule, lat.
auricula)
auriculă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [
Pr.:
a-u-] –
Fr. auricule (
lat. lit. auricula).
auriculă (Dicționaru limbii românești, 1939)*aurículă f., pl.
e (
auricula, de unde vine și
ureche).
Anat. Lobu urechiĭ. Despărțitură a inimiĭ.
auriculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aurículă (pavilionul urechii)
(a-u-) s. f.,
g.-d. art. aurículei; pl. aurículeauriculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)auriculă f.
1. pavilionul urechii;
2. una din despărțiturile inimei.
auriculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AURÍCULĂ, auricule, s. f. (
Anat.) Pavilionul urechii. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. auricule, lat. auricula.