aurărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur (
1).
2. (
Pop.) Mină de aur (
1). [
Pr.:
a-u-] –
Aur +
suf. -ărie.aurărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur.
2. (
Pop.) Mină de aur. [
Pr.:
a-u-] – Din
aur +
suf. -ărie.aurărie (Dicționaru limbii românești, 1939)aurăríe f. (d.
aur). Cantitate de aur, lucrurĭ de aur.
aurărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aurăríe (a-u-) s. f.,
art. aurăría, g.-d. art. aurăríei; pl. aurăríi, art. aurăríileaurărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aurărie f. tot felul de scule de aur sau de argint.
aurărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur (1).
2. (
Pop.) Mină de aur (1). [
Pr.:
a-u-] —
Aur +
suf. -ărie.