atomism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATOMÍSM s. n. 1. Concepție materialist-mecanicistă care considera că materia este formată din atomi indivizibili.
2. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor.
3. Cercetare științifică sau concepție care reduce un ansamblu la elementele lui simple. – Din
fr. atomisme.atomism (Dicționar de neologisme, 1986)ATOMÍSM s.n. 1. Concepție materialistă potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. Teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare. [< fr.
atomisme].
atomism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATOMÍSM s. n. 1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi. 2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică. 3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni. (< fr.
atomisme)
atomism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATOMÍSM (‹
fr. {i})
s. n. Concepție formulată încă în antichitate de către gînditori materialiști (Leucip, Democrit, Epicur) și de către adepții școlii
vaișeșika, după care materia este formată din atomi, concepuți inițial ca particule indivizibile și indestructibile, aflate în veșnică mișcare. Din
sec. 19, suferind transformări radicale, a devenit o teorie științifică, fundată experimental. Termenul este atribuit și unor orientări în domeniul științelor, care tind să reducă ansamblurile mai complexe la elementele lor simple (de
ex. a. sociologic,
a. politologic,
a. logic ș.a.).
atomism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATOMÍSM s. n. 1. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare, capabile să se transforme dintr-o formă în alta.
2. Sistem de cugetare materialist-mecanicist, dezvoltat în antichitate, care propaga învățătura că tot ce există se compune din particule materiale foarte mici, eterne, neschimbate, indivizibile, în continuă mișcare, numite atomi. –
Fr. atomisme.atomism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atomísm s. n.atomism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atomism n.
1. doctrină care explică formațiunea universului, prin combinarea fortuită a atomilor;
2. teoria atomică a chimiștiior.
atomism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATOMÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică care explică diversitatea și schimbările lumii prin raportare la structura unor particule din ce în ce mai mici (atomi), acestea având solidaritate și formă.
2. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor.
3. Cercetare științifică sau concepție care reduce un ansamblu la elementele lui simple. — Din
fr. atomisme.