atmosferă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATMOSFÉRĂ, (
3)
atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer;
spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (
Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (
Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva.
2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice.
3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din
fr. atmosphère.atmosferă (Dicționar de neologisme, 1986)ATMOSFÉRĂ s.f. I. 1. Stratul de aer care înconjoară Pământul.
2. (
Fig.) Stare de spirit; situație, stare, mediu în care trăiește cineva, ceva.
II. Unitate de măsură a presiunii gazelor, egală cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o secțiune de 1 cm
2, înaltă de 76 cm. [Cf. fr.
atmosphère, it.
atmosfera < gr.
atmosphaira <
atmos – abur,
sphaira – sferă].
atmosferă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATMOSFÉRĂ s. f. 1. strat de aer care înconjură unele corpuri cerești. 2. masă de gaze aflată într-un spațiu în care se produce o reacție fizico-chimică. 3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianță. 4. unitate de măsură a presiunii. (< fr.
atmosphère, gr.
atmoosphaira)
atmosferă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATMOSFÉRĂ (‹
fr. {i}; {s}
gr. atmos „abur” +
sphaira „sferă”)
s. f. 1. Înveliș gazos alcătuit din aer, care înconjură Pămîntul fără o limită superioară precisă, trecînd treptat în spațiul interplanetar. Masa ei reprezintă 0,000001 din masa globului pămîntesc, iar pe 1 cm
2 din suprafața terestră acționează o masă de aer egală cu 1 kg. Densitatea
a. scade cu altitudinea. Proprietățile
a. se mențin pînă la
alt. de 3.000
m. Compoziția ei se schimbă în altitudine. În cadrul
a. se deosebesc straturile:
troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera (termosfera), exosfera. ♦
Fig. Mediu social, ambianță; stare de spirit creată în jurul cuiva sau a ceva.
2. Unitate de măsură tolerată a presiunii:
a) a. tehnică 1 at = 1 kgf/cm
2 = 0,981 x 10
5 N/m
2 (
a. tehnică absolută 1 ata;
a. tehnică suprapresiune = 1 ats);
b) a fizică (sau
standard, normală) 1 atm = 760 mmHg = 1,013 x 10
5 N/m
2.
3. Masă de gaze și de vapori creată într-un spațiu limitat în care au loc reacții chimice; influențează reacțiile după proprietățile ei (neutre, oxidante etc.).
atmosferă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATMOSFÉRĂ, (
II)
atmosfere, s. f. I. 1. Înveliș gazos care înconjură pământul; aerul pe care îl respiră cineva. ♦
Fig. Mediul social înconjurător; ambianță.
2. Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. ◊
Expr. A face atmosferă = a crea o anumită stare de spirit în legătură cu o persoană, cu un scop urmărit etc.
II. Unitate de măsură a presiunii gazelor. –
Fr. atmosphère (<
gr.).
atmosferă (Dicționaru limbii românești, 1939)*atmosféră f., pl.
e (d. vgr.
atmós, abur, și
sphaira, sferă). Aeru care învălește tot pămîntu. Măsura forțeĭ aburuluĭ dintr´o mașină (1 kg. 033 pe un centimetru pătrat):
presiune de zece atmosfere. Fig. Mediu în care trăim:
atmosferă de intrigĭ. A face cuĭva atmosferă (
favorabilă saŭ nu), a pregăti publicu pentru saŭ contra luĭ. – Înălțimea atmosfereĭ, după învățatu francez Biot, e de 40,000 de metri. Presiunea atmosfereĭ pe un om de mărime obișnuită e de 17,000 de chilograme, care-s contrabalanțate de reacțiunea fluidelor din corpu nostru. Astronomia zice că toate plantele și satelițiĭ lor, afară de lună, aŭ atmosferă.
atmosferă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!atmosféră (-mos-fe-/-mo-sfe-) s. f.,
g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură)
pl. atmosfére; simb. (atmosferă tehnică)
at, (atmosferă absolută)
ata/atü, (atmosferă fizică)
atmatmosferă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atmosferă f.
1. strat de aer care înfășură globul pământesc;
2. aerul ce respirăm;
3. fig. mediu în care trăim:
atmosferă de intrigi.atmosferă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATMOSFÉRĂ, (
3)
atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer;
spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦
Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦
Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva.
2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice.
3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. — Din
fr. atmosphère.