atmosferă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATMOSFÉRĂ, (
3)
atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer;
spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (
Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (
Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva.
2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice.
3. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din
fr. atmosphère.