atipic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din
fr. atypique.atipic (Dicționar de neologisme, 1986)ATÍPIC, -Ă adj. Care nu prezintă caracterele tipului obișnuit. [< fr.
atypique, cf. gr.
a – fără,
typos – model].
atipic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATÍPIC, -Ă adj. care nu prezintă caracterele tipului. (< fr.
atypique)
atipic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atípic adj. m.,
pl. atípici; f. atípică, pl. atípiceatipic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. — Din
fr. atypique.