aterizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de
a ateriza; aterizaj.
2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. –
V. ateriza.aterizare (Dicționar de neologisme, 1986)ATERIZÁRE s.f. Acțiunea de a ateriza; luarea contactului cu pământul de către un avion după zbor; aterizaj. ◊
Tren de aterizare = sistem de două sau de trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe teren. ♦ (
Sport) Luarea contactului cu pământul după săritură. [<
ateriza].
aterizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATERIZÁRE, aterizări, s. f. Acțiunea de
a ateriza.aterizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aterizáre s. f.,
g.-d. art. aterizắrii; pl. aterizắriaterizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de
a ateriza; aterizaj.
2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. —
V. ateriza.