atențiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.atențiune (Dicționar de neologisme, 1986)ATENȚIÚNE s.f. v.
atenție.
atențiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.atențiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*atențiúne f. (lat.
at-téntio, -ónis. V.
in-tențiune). Ațintirea mințiĭ, luare aminte:
a da atențiune cuĭva. Fig. Pl. Preveniențe, îngrijirĭ:
ĭ-a arătat miĭ de atențiunĭ, a avut miĭ de atențiunĭ pentru el. Atențiune! Fiĭ atent, dă atențiune. – Și
aténție.atențiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atenți(un)e f.
1. încordarea spiritului: băgare-de-seamă, luare aminte;
2. pl. prevenințe, îngrijiri îndatoritoare.
atențiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.