atenansă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. – Din
fr. attenance.atenansă (Dicționar de neologisme, 1986)ATENÁNSĂ s.f. (
mai ales la pl.) Anexă a unei case, folosită în scopuri diferite. V.
dependință. [Pl.
-se. / cf. it.
attenenza, fr.
attenant}.
atenansă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATENÁNSĂ s. f. anexă a unei case, clădiri etc.; dependință. (< fr.
attenance, it.
attenanza)
atenansă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)atenansă, atenanse, s. f. (glum.) testicul
atenansă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. [
Var.: (
înv.)
atenánță s. f.] – După
fr. attenant.atenansă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atenánsă s. f.,
g.-d. art. atenánsei; pl. atenánseatenansă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENÁNSĂ, atenanse, s. f. Corp secundar al unei case, folosit pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. — Din
fr. attenance.