astâmpăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I.
Refl. și
tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți.
2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [
Var.: (
pop.)
stâmpărá, vb. I.] – Din
lat. *ex-temperare.astâmpăra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I.
1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți. ♦ A se calma.
2. Tranz. A face să înceteze; a domoli. [
Var.:
stâmpărá, vb. I.] –
Lat. *ex-temperare.astâmpăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)astâmpărá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
astấmpără; conj. prez. 3
să astấmpereastâmpărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)astâmpărà v. a potoli, a domoli. [Lat. EXTEMPERARE].
astâmpăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I.
Refl. și
tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți.
2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (
pop.)
stâmpărá vb. I] —
Lat. *
ex-temperare.