astronavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. – Din
fr. astronef (după
navă).
astronavă (Dicționar de neologisme, 1986)ASTRONÁVĂ s.f. Navă destinată zborurilor interastrale; navă cosmică. [Pl.
-ve. / după fr.
astronef, cf. gr.
astron – astru, lat.
navis – navă].
astronavă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASTRONÁVĂ s. f. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spațială. (după fr.
astronef)
astronavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)astronávă s. f.,
g.-d. art. astronávei; pl. astronáveastronavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTRONÁVĂ, astronave, s. f. Navă destinată zborului în spațiul cosmic; cosmonavă, navă cosmică. — Din
fr. astronef (după
navă).