astenie - explicat in DEX

astenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.

astenie (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].

astenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTENÍE¹ s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)

astenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-ASTENÍE² elem. asten(o)-.

astenie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTENÍE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).

astenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. asteníei; pl. asteníi, art. asteníile

astenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. — Din fr. asthénie.