astenic - explicat in DEX

astenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique.

astenic (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de astenie. [< fr. asthénique].

astenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astenie. (< fr. asthénique)

astenic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthénique.

astenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; adj. f., s. f. asténică, pl. asténice

astenic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de astenie. — Din fr. asthénique.