astatiniu - explicat in DEX

astatiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine.

astatiniu (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTATÍNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv sintetic. [Pron. -niu. / < germ. Astatinium, fr. astatine, cf. gr. astatos – instabil].

astatiniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTATÍNIU s. n. element radioactiv sintetic. (< germ. Astatinium, fr. astatine)

astatiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
astatíniu [niu pron. nyu] s. n., art. astatíniul; simb. At

astatiniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. — După fr. astatine, germ. Astatine.