astatic (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTÁTIC, -Ă adj. În echilibru în toate pozițiile. // adj., s.m. și f. (Suferind) de astazie. [< fr. astatique].
astatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTÁTIC, -Ă I. adj. în echilibru în toate pozițiile. II. adj., s. m. f. (suferind) de astazie. (< fr. astatique)
astatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*astátic, -ă adj. (d. vgr. ástatos, instabil). Fiz. Care e în stare de echilibru indiferent: sistemă astatică. Acele astatice ale galvanometruluĭ, sistema a doŭa [!] ace magnetizate egal, legate între ele și așezate așa în cît poliĭ de nume contrar să fie față´n față, ceĭa ce face ca magnetizmu pămîntuluĭ să n´aibă nicĭ o acțiune asupra sistemeĭ.