aspirator - explicat in DEX

aspirator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur.

aspirator (Dicționar de neologisme, 1986)
ASPIRATÓR, -OÁRE adj. Care aspiră (aer, apă etc.). // s.n. Aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc. [Cf. fr. aspirateur].

aspirator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASPIRATÓR, -OÁRE I. adj. care aspiră (I, 1, 2). II. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc. (< fr. aspirateur)

aspirator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASPIRATÓR¹, aspiratoare, s. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – După fr. aspirateur.

aspirator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASPIRATÓR², -OÁRE, aspiratori, -oare, adj. Care aspiră (1). – După fr. aspirateur.

aspirator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aspiratór¹ adj. m., pl. aspiratóri; f. sg. și pl. aspiratoáre

aspirator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aspiratór² s. n., pl. aspiratoáre

aspirator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. — Din fr. aspirateur.