aspersare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. – După
fr. aspersion.aspersare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASPERSÁRE, aspersări, s. f. Stropire cu aspersorul. — După
fr. aspersion.