asperitate - explicat in DEX

asperitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (concr.) parte aspră² a unei suprafețe. – Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis.

asperitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ASPERITÁTE s.f. Calitatea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; asprime; (concr.) partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. ♦ (Fig.) Asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe. [Cf. fr. asperité, lat. asperitas < asper – aspru]

asperitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASPERITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe. 2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe. (< fr. aspérité, lat. asperitas)

asperitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (concr.) parte zgrunțuroasă a unei suprafețe. – Fr. aspérité (lat. lit. asperitas, -atis).

asperitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*asperitáte f. (lat. aspéritas, -átis d. ásper, aspru). Starea lucruluĭ la pipăit, cum e marmura nelucrată saŭ terenu accidentat, zgrunțuros. Fig. Inegalitate: asperitatea stiluluĭ.

asperitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asperitáte s. f., g.-d. art. asperitắții; pl. asperitắți

asperitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asperitate f. starea lucrului aspru.

asperitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASPERITÁTE, asperități, s. f. (Adesea fig.) Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (concr.) parte aspră² a unei suprafețe. — Din fr. aspérité, lat. asperitas, -tatis.