asolament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din
fr. assolement.asolament (Dicționar de neologisme, 1986)ASOLAMÉNT s.n. (
Agr.) Tehnică de cultivare a pământului constând în împărțirea unui teren cultivabil în parcele, pe care se cultivă un anumit grup de plante. [Pl.
-te. / < fr.
assolement].
asolament (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASOLAMÉNT s. n. alternare periodică a culturilor agricole de pe o anumită suprafață de teren. (< fr.
assolement)
asolament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării (prin rotație) a fiecărei plante pe un lot anumit. – După
fr. assolement.asolament (Dicționaru limbii românești, 1939)*asolamént n., pl.
e (fr.
assolement).
Agr. Succesiune metodică (rotațiune) de semănăturĭ ca să nu slăbească pămîntu și să producă cît maĭ mult.
asolament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asolamént s. n.,
pl. asolaménteasolament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. — Din
fr. assolement.