asociativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (
2). [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. associativité.asociativitate (Dicționar de neologisme, 1986)ASOCIATIVITÁTE s.f. Proprietate a unei operații matematice sau a unei legi de compunere de a fi asociativă. [Pron.
ci-a-. / cf. fr.
associativité].
asociativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASOCIATIVITÁTE s. f. 1. capacitate de asociere. 2. (mat.) proprietate a unei operații (adunare, înmulțire) de a fi asociativă. ◊ proprietate a unui element de a se asocia cu un altul, asemănător sau diferit. (< fr.
associativité)
asociativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asociativitáte (-ci-a-) s. f.,
g.-d. art. asociativitắțiiasociativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (
2). [
Pr.:
-cí-a-] — Din
fr. associativité.