asimptotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (
Mat.) Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Din
fr. asymptote.asimptotă (Dicționar de neologisme, 1986)ASIMPTÓTĂ s.f. Dreaptă de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge decât la infinit. [< fr.
asymptote, cf. gr.
asymptotos].
asimptotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASIMPTÓTĂ s. f. dreaptă față de care se apropie o curbă, fără însă a o atinge niciodată. (< fr.
asymptote)
asimptotă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. –
Fr. asymptote (<
gr.).
asimptotă (Dicționaru limbii românești, 1939)*asimptótă f., pl.
e (vgr.
asýmptotos, care nu coincide, d.
a 6 și
sympípto, coincid. V.
simptomă).
Geom. Linie dreapta care se apropie constant de o curbă fără s´o poată ajunge vre-odată. V.
limită.asimptotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!asimptótă (-simp-to-) s. f.,
g.-d. art. asimptótei; pl. asimptóteasimptotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (
Mat.) Figură geometrică (dreaptă, plan, con etc.) care tinde să se confunde cu una dintre ramurile infinite ale unei curbe sau suprafețe. — Din
fr. asymptote.