asin - explicat in DEX

asin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus.

asin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
asín (asíni), s. m. Măgar. – Var. (înv.) asen, asîn. – Istr. Ǫsir. Lat. ăsĭnus, al cărui rezultat normal a fost ásîn (Pușcariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvînt curent în sec. XVI-XVIII, a fost înlocuit de măgar și reactualizat, deși fără forță, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizată. Forma f., asină, s. f. (înv., măgăriță), poate reda direct lat. asĭna, cf. it. asina, sp., port. asna.

asin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASÍN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus.

asin (Dicționaru limbii românești, 1939)
ásin și ásen m. (lat. ásinus, it. ásino, fr. âne, sp. pg. asno). Vechĭ. Măgar. – Azĭ e introdus ĭar, dar ca neologizm [!].

asin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asín s. m., pl. asíni

asin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asin m. măgar, dobitoc de genul calului cu urechi lungi, care la noi trăește mai mult printre oi, purtând poverele după turme; la câmp poate înlocui boul și calul.

asin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. — Lat. asinus.