asfixiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de
a (se) asfixia. [
Pr.:
-xi-e-] –
V. asfixia.asfixiere (Dicționar de neologisme, 1986)ASFIXIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) asfixia și rezultatul ei; sufocare. [<
asfixia].
asfixiere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de
a (se) asfixia; sufocare. [
Pr.:
-xi-e-]
asfixiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asfixiére (-xi-e-) s. f.,
g.-d. art. asfixiérii; pl. asfixiériasfixiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de
a (se) asfixia. [
Pr.:
-xi-e-] —
V. asfixia.