ascuțiș - explicat in DEX

ascuțiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș.

ascuțiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș.

ascuțiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ascuțíș n., pl. urĭ. Partea care taĭe, tăișu: a trece pin [!] ascuțișu săbiiĭ.

ascuțiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri

ascuțiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ascuțiș n. vârful armei, tăiș: sub ascuțișul săbiei.

ascuțiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. — Ascuți + suf. -iș.