ascuți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCUȚÍ, ascút, vb. IV.
1. Tranz. A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat. ♦ A face unui obiect vârf (înțepător).
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. ♦ A (se) intensifica, a (se) înteți. – Probabil
lat. *
excotire. (<
cos, cotis „gresie”).