ascunziș - explicat in DEX

ascunziș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș.

ascunziș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -iș.

ascunziș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ascunzíș n., pl. urĭ. Ascunzătoare.

ascunziș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri

ascunziș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. — Ascunde + suf. -iș.