ascuțitorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. –
Ascuțitor +
suf. -ie.ascuțitorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. (Rar) Secție a unei fabrici sau a unui atelier unde se ascut obiecte tăioase. – Din
ascuțitor +
suf. -ie.ascuțitorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ascuțitoríe s. f.,
art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríileascuțitorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. —
Ascuțitor +
suf. -ie.