ascuțitor - explicat in DEX

ascuțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.

ascuțitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană care se ocupă cu ascuțițul uneltelor tăioase. – Din ascuți + suf. -(i)tor.

ascuțitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.

ascuțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascuțitór s. m., pl. ascuțitóri

ascuțitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ascuțitor m. cel ce ascute, tocilar.

ascuțitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțitul uneltelor tăioase. — Ascuți + suf. -tor.