ascuțime - explicat in DEX

ascuțime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime.

ascuțime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime, pătrundere, perspicacitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = a) cu hotărâre; b) cu pricepere. – Din ascuți + suf. -ime.

ascuțime (Dicționaru limbii românești, 1939)
ascuțíme f. Calitatea de a fi ascuțit. Fig. Agerime, pătrundere, sagacitate.

ascuțime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascuțíme s. f., g.-d. art. ascuțímii

ascuțime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. — Ascuți + suf. -ime.