asclepiad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. (În sintagma)
Vers asclepiad (și substantivat,
m.) = vers din metrica antică, alcătuit dintr-un spondeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi și un iamb. [
Pr.:
-pi-ad] – Din
fr. asclépiade, lat. asclepiadeus.asclepiad (Dicționar de neologisme, 1986)ASCLEPIÁD1 adj., s.m. (Vers) compus dintr-un spondeu (sau troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. [Pron.
-pi-ad. / < fr.
asclépiade, cf. lat.
asclepiadeum (metrum) <
Asclepiade – poet grec din antichitate].
asclepiad (Dicționar de neologisme, 1986)ASCLEPIÁD2 s.m. Membru al corporației medicilor greci. [< fr.
asclépiade, cf.
Asklepios – numele grecesc al lui Esculap].
asclepiad (Dicționar de neologisme, 1986)ASCLEPIÁD3 s.m. Plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. [< fr.
asclépiade].
asclepiad (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASCLEPIÁD1 adj., s. m. (vers antic) dintr-un spondeu (sau troheu), doi coriambi și un iamb. (< fr.
asclépiade, lat.
asclepiadeus)
asclepiad (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASCLEPIÁD2 s. m. membru al corporației medicilor greci. (< fr.
asclépiade)
asclepiad (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASCLEPIÁD3 s. m. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos. (< fr.
asclépiade)
asclepiad (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASCLEPIÁD, asclepiade, adj. n. (În
expr.)
Vers asclepiad = vers din metrica antică alcătuit dintr-un spondeu, doi coriambi și un iamb;
p. ext. strofă alcătuită din astfel de versuri. –
Fr. asclépiade (
lat. lit. asclepiadeus).
asclepiad (Dicționaru limbii românești, 1939)*asclepiád, -ă adj. (de la numele unuĭ poet grecesc). Se zice despre un fel de versurĭ lirice greceștĭ și latine.
asclepiad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!asclepiád1 (vers ~) (-pi-ad) adj. m.;
pl. f. asclepiáde