ascitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. – Din
fr. ascitique.ascitic (Dicționar de neologisme, 1986)ASCÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ascită. [< fr.
ascitique].
ascitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASCÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ascită. (< fr.
ascitique)
ascitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ascític adj. m.,
s. m.,
pl. ascítici; adj. f.,
s. f. ascítică, pl. ascíticeascitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASCÍTIC, -Ă, ascitici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține ascitei, care se referă la ascită.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care este bolnavă de ascită. — Din
fr. ascitique.