asasina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASASINÁ, asasinez, vb. I.
Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦
Fig. (
Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din
fr. assassiner.asasina (Dicționar de neologisme, 1986)ASASINÁ vb. I. tr. A comite un asasinat; a ucide. ♦ (
Fig.; fam.) A plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). [< fr.
assassiner, it.
assassinare].
asasina (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASASINÁ vb. tr. 1. a comite un asasinat. 2. (fam.) a plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). (< fr.
assassiner)
asasina (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASASINÁ, asasinez, vb. I.
Tranz. A omorî mișelește și cu premeditare; a ucide. ♦
Fig. (
Fam.) A plictisi, a enerva cu insistențele. –
Fr. assassiner.asasina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asasiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
asasineázăasasinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asasinà v.
1. a ucide cu precugetare și prin surprindere (ca tâlharii);
2. fig. a importuna foarte.
asasina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASASINÁ, asasinez, vb. I.
Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦
Fig. (
Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. — Din
fr. assassiner.