asanator - explicat in DEX

asanator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Asana + suf. -tor.

asanator (Dicționar de neologisme, 1986)
ASANATÓR, -OÁRE adj. (rar) Care asanează. // s.n. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urâte. [După fr. assainisseur].

asanator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASANATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care asanează. II. s. n. produs chimic, aparat care înlătură mirosurile urâte. (după fr. assainisseur)

asanator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Din asana + suf. -tor.

asanator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asanatór adj. m., pl. asanatóri; f. sg. și pl. asanatoáre

asanator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. — Asana + suf. -tor.