aromeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență, de somn ușor. –
Aromi +
suf. -eală.aromeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență ușoară și plăcută. – Din
aromi +
suf. -eală.aromeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aromeală, aromeli s. f. stare de somnolență
aromeală (Dicționaru limbii românești, 1939)aromeálă f., pl.
elĭ. Vest. Stare de ațipire, somnolență.
Dos. (aur-). Înșelăciune.
aromeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aromeálă s. f.,
g.-d. art. aromélii; pl. aroméliaromeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aromeală f. starea celui ce aromește.
aromeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AROMEÁLĂ, aromeli, s. f. Stare de somnolență, de somn ușor. —
Aromi +
suf. -eală.