aristocratic - explicat in DEX

aristocratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique.

aristocratic (Dicționar de neologisme, 1986)
ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico].

aristocratic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. propriu aristocrației; aristocrat. (< fr. aristocratique)

aristocratic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -e, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. – Fr. aristocratique.

aristocratic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aristocrátic, -ă adj. (vgr. aristokratikós). Care ține de aristocrație. Adv. În mod aristocratic.

aristocratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aristocrátic (-to-cra-) adj. m., pl. aristocrátici; f. aristocrátică, pl. aristocrátice

aristocratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aristocratic a. ce ține de aristocrație.

aristocratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. — Din fr. aristocratique.