aristocrat - explicat in DEX

aristocrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.

aristocrat (Dicționar de neologisme, 1986)
ARISTOCRÁT, -Ă s.m. și f. Cel care aparține aristocrației. // adj. Distins, ales; aristocratic. [< fr. aristocrate].

aristocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARISTOCRÁT, -Ă s. m. f. cel care aparține aristocrației; (p. ext.) nobil. ◊ (adj.) aristocratic. (< fr. aristocrate)

aristocrat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației. ♦ (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. – Fr. aristocrate (< gr.).

aristocrat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aristocrát, -ă s. (d. aristocratic; fr. aristocrate). Partizan saŭ membru al aristocrațiiĭ, nobil, boĭer. Adj. Aristocratic. V. democrat.

aristocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aristocrát (-to-crat) s. m., pl. aristocráți

aristocrat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aristocrat m. membru al aristocrației.

aristocrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristo­crației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. — Din fr. aristocrate.