arhitravă - explicat in DEX

arhitravă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave.

arhitravă (Dicționar de neologisme, 1986)
ARHITRÁVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [< fr. architrave, it. architrave].

arhitravă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr. architrave)

arhitravă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.).

arhitravă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arhitrávă, V. architravă.

arhitravă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arhitrávă (-hi-tra-) s. f., g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitráve

arhitravă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arhitravă f. Arh. bârna sau grinda ce se pune d´asupra capitelului unei coloane.

arhitravă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid; epistil. — Din fr. architrave.