arhitravă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din
fr. architrave.arhitravă (Dicționar de neologisme, 1986)ARHITRÁVĂ s.f. Parte a antablamentului care se sprijină pe capitelul coloanei. [< fr.
architrave, it.
architrave].
arhitravă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr.
architrave)
arhitravă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. –
Fr. architrave (<
gr.).
arhitravă (Dicționaru limbii românești, 1939)*arhitrávă, V.
architravă.arhitravă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhitrávă (-hi-tra-) s. f.,
g.-d. art. arhitrávei; pl. arhitrávearhitravă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arhitravă f.
Arh. bârna sau grinda ce se pune d´asupra capitelului unei coloane.
arhitravă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid; epistil. — Din
fr. architrave.