arhitectonic - explicat in DEX

arhitectonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.

arhitectonic (Dicționar de neologisme, 1986)
ARHITECTÓNIC, -Ă adj. Care aparține arhitecturii; arhitectural. [Cf. fr. architectonique, lat. architectonicus, gr. architektonikos].

arhitectonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARHITECTÓNIC, -Ă I. adj. ornamental. II. s. f. 1. îmbinare a elementelor constructive ale unei construcții. 2. (fig.) construire, mod de îmbinare. (< fr. architectonique, lat. architectonicus)

arhitectonic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -e, adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură. – Fr. architectonique (lat. lit. architectonicus).

arhitectonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arhitectónic, -ă (vgr. arhitektonikós). Relativ la arhitectură, de arhitectură: regulele [!] arhitectonice. S. f., pl. ĭ. Arhitectură.

arhitectonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj. 1. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.

arhitectonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arhitectónic adj. m., pl. arhitectónici; f. arhitectónică, pl. arhitectónice

arhitectonic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arhitectonic a. 1. ce ține de arhitectură; 2. fig. artistic: sunt gândiri arhitectonice de o grozavă măreție EM.

arhitectonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitec­turii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. — Din fr. architectonique, lat. architectonicus.