argotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGÓTIC, -Ă, argotici, -ce, adj. Care aparține argoului, privitor la argou, de argou. – Din
fr. argotique.argotic (Dicționar de neologisme, 1986)ARGÓTIC, -Ă adj. De argou. [< fr.
argotique].
argotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARGÓTIC, -Ă adj. de argou. (< fr.
argotique)
argotic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGÓTIC, -Ă, argotici, -e, adj. Care aparține argoului, de argou. –
Fr. argotique.argotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argótic adj. m.,
pl. argótici; f. argótică, pl. argóticeargotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGÓTIC, -Ă, argotici, -ce, adj. Care aparține argoului, privitor la argou, de argou. — Din
fr. argotique.