arendaș - explicat in DEX

arendaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai întinsă). – Arendă + suf. -aș.

arendaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care, luând un bun în arendă, obține beneficii din munca celor pe care îi exploatează. – Din arendă + suf. -aș.

arendaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).

arendaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arendáș s. m., pl. arendáși

arendaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arendaș m. cel ce iea cu arendă.

arendaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun agricol. — Arendă + suf. -aș.