arendare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARENDÁRE,arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s. f.] – V. arenda.
arendare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARENDÁRE,arendări, s. f. Acțiunea de a arenda.
arendare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) arendáre s. f., g.-d. art. arendắrii; pl. arendắri
arendare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARENDÁRE,arendări, s. f. Acțiunea de a arenda. [Var.: (înv.) arenduíre s. f.] — V. arenda.