arendășie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARENDĂȘÍE, arendășii, s. f. Ocupația arendașului. –
Arendaș +
suf. -ie.arendășie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARENDĂȘÍE, arendășii, s. f. Ocupație de arendaș; exploatare exercitată de arendaș. – Din
arendaș +
suf. -ie.arendășie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arendășíe s. f.,
art. arendășía, g.-d. arendășíi, art. arendășíeiarendășie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARENDĂȘÍE, s. f. Ocupația arendașului. —
Arendaș +
suf. -ie.