arendășiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. –
Arendaș +
suf. -iță.arendășiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. – Din
arendaș +
suf. -iță.arendășiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arendășíță (rar)
s. f.,
g.-d. art. arendășíței; pl. arendășíțearendășiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARENDĂȘÍȚĂ, arendășițe, s. f. (Rar) Arendășoaică. —
Arendaș +
suf. -íță.