arendășesc - explicat in DEX

arendășesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține arendașului. – Arendaș + suf. -esc.

arendășesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține unui arendaș. – Din arendaș + suf. -esc.

arendășesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
arendășésc, -eáscă adj. (d. arendaș). De arendaș: casă arendășească.

arendășesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arendășésc adj. m., f. arendășeáscă; pl. m. și f. arendășéști

arendășesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arendășesc a. ce ține de arendaș: brișcă arendășească OD.

arendășesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține arendașului. — Arendaș + suf. -esc.