arenă - explicat in DEX

arenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfășurau reprezentațiile. 2. Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. – Din fr. arène, lat. arena.

arenă (Dicționar de neologisme, 1986)
ARÉNĂ s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumeguș), situat în mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport etc. în care au loc competițiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sferă, loc unde se desfășoară o acțiune. [< fr. arène, it., lat. arena].

arenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARÉNĂ¹ s. f. 1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc. ◊ suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile. 2. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate. 3. (fig.) domeniu, sferă a unei activități. (< fr. arène, lat. arena)

arenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARÉNĂ² s. f. hidrocarbură care conține unul sau mai multe nuclee benzenice în moleculă; hidrocarbură aromatică. (< fr. arène)

arenă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu circular așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfășoară o reprezentație; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentații. 2. (Rar) Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. – Fr. arène (lat. lit. arena).

arenă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arénă f., pl. e (fr. arène, d. lat. arena, nisip. V. arină). Spațiu (acoperit cu nisip) în care se făceaŭ exercițiĭ și se băteaŭ gladiatoriĭ în circurile și anfiteatrele celor vechĭ. Azĭ locu unde aleargă caiĭ în circ orĭ loc de trîntă (fals ob. la pl.). Fig. Cîmp de activitate: arena vĭețiĭ. V. carieră.

arenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arénă s. f., g.-d. art. arénei; pl. aréne

arenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arenă f. 1. partea nisipoasă a unui amfiteatru roman unde se luptau gladiatorii; 2. fig. carieră: arena vieții.

arenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfășurau reprezentațiile; p. ext. ansamblul construcțiilor care deserveau acest spațiu; partea centrală a unui circ modern. 2. Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. — Din fr. arène, lat. arena.